Cum poate să fie un ocean cald sub gheață pe satelitul lui Saturn
Un studiu arată cum luna lui Saturn este capabilă să producă o activitate hidrotermală și să mențină un ocean cald, de câteva miliarde de ani. Această lună mică acoperită cu gheață are un ocean global.
Oamenii de știință au vrut să afle cum poate menține un ocean lichid, iar cercetările arată că un nucleu poros ar fi responsabil de acest truc, ceea ce înseamnă că pe ea a existat o formă de viață. Cercetarea din Nature Astronomy este prima care arată cum Enceladus, luna lui Saturn, este capabilă să producă o activitate hidrotermala susținută de-a lungul miezului stâncos și să mențină un ocean cald subteran global. În mod remarcabil, modelele 3D folosite pentru studiu arată că acest proces, care necesită un nucleu poros umed, s-a întins pe durata a miliarde de ani.
Enceladus este complet acoperit de o cochilie înghețată. Datorită sondei Cassini știm că vaporii de apă conțin sare. Astfel, temperatura la fundul oceanului trebuie să fie extrem de caldă. Tot cu ajutorul lui Cassini, știm că există reacții chimice ciudate care se întâmplă de-a lungul graniței care separă oceanul lichid al lunii de miezul său cald și stâncos. Căldura necesară este de aproximativ 100 de ori mai mare decât ceea ce ar fi de așteptat prin dezintegrarea naturală a elementelor radioactive din rocile nucleului.
Mai plauzibil, o mare parte din proces are de-a face cu gazda lunii: Saturn. Enceladus se rotește în jurul gigantului său de gaze de-a lungul unei orbite eliptice, unde împingerea gravă și tragerea constantă creează un efect de maree. La bază, acest efect de maree produce fricțiune și, prin urmare, căldură. După toate cercetările, această lună ar fi trebuit să fie înghețată după aproximativ 30 de milioane de ani de la existență, ceea ce nu s-a întâmplat.
Singura modalitate prin care Enceladus poate menține un ocean lichid este să aibă un miez format din rocă neconsolidată, ușor deformabilă, poroasă. Cu un miez stâncos extrem de permeabil, apa rece se poate rupe și se poate încălzi prin frecare mare. Când apa devine mai fierbinte decât împrejurimile sale, ea se ridică și se separă de miez prin fisuri înguste, asemănătoare cu gurile hidrotermale din fundul oceanelor Pământului. Acest proces se repetă prin crearea unui ciclu hidraulic. Conform studiului, această activitate este menținută de câteva miliarde de ani.